Portretul luptatorului la tinerete / Portrait of the Fighter as a Young Man

In regia lui Constantin Popescu, acest film va aparea in curand si pe marile ecrane. Povestea partizanilor care au indraznit sa se opuna ocupatiei comuniste, luptand pentru libertate si o Romanie normala...

We'll meet again... I'm sure...

Am evitat sa scriu asta... stiam ca n-am sa pot fara lacrimi... n-am mult de spus...

........................................

O sa ne revedem noi Tatuca... ca doar asa e piesa lor si vreau sa cred ca au dreptate... si sigur si lor o sa le fie dor...

What about misty mountains in a sunset light?
What about drinking from a waterfall?
What about leaving people without saying goodbye?
We'll meet again I'm sure... ..........................................................................

Cand ne vedem din nou vreau sa-mi zici "Preteneeeeeeeeee ce-i cu tineeeeeeee?......."

PS: sa-l saluti pe tata acolo, sunt sigur ca o sa te placa mult....

Cheloo and Smiley sitting in a tree...

Ca sa fiu cat mai succint, mi-am revenit pe blogosfera pentru a-mi varsa spumele in ultimul hal. Cheloo (aka Tenie de la Parazitii) i-a supt pula lui Smiley si uite ca din copulare a iesit ceea ce radiourile denumesc un super hit (maaaaaaars ma de aici)
Piesa de asemenea anunta ca nu degeaba a supt pula Cheloo... a facut-o pentru (evident) bani, deoarece marcheaza lansarea oficiala a studioului laberului de la Simplu (mai tineti minte versul, poate, "cati dintre voi stiu ca Simplu cu Cream e o ciordeala ieftina dupa Outkast "So Fresh So Clean")

Hai, fi-mi-ar SCARBA!!!

Spune: NU iLink !

Mai mult decat sigur cei 2-3 cititori pe care-i am (daca-i am si pe aia) nu or sa fie impresionati de ce scriu eu, sau ca imi vars spumele. De fapt o fac pentru ca tehnologia tot ajuta la ceva, si faptul ca mizeria asta de blog e indexata pe google ma face sa sper ca poate viitorul surfer care o sa scrie iLink o sa dea cu ochii si pe aici.

As vrea sa am rabdarea sa scriu tot, as vrea sa imi vars spumele asa cum o fac liceenii, as vrea sa li se topeasca toata infrastructura si neterminatii aia pusi pe post de angajati sa primeasca concedii in zone de razboi... Dar sigur nu o sa se intample niciuna... Trecand peste astea, mi-e si scarba sa detaliez, mi-au facut greata exact asa cum iti face greata un gabor care molfaind cu firmituri la bot te anunta ca programul se termina la 6 desi e ora 4... ma rog... intelegeti voi...



Pe scurt, daca aveti posibilitatea sa alegeti intre iLink si... nu stiu... 2 degete pe cur, alegeti 2 degete pe cur (s-ar putea sa va surprinda si sa va placa mai mult decat o firma ''pitoreasca'' de nu face nici 2-3 jeturi).



PS: Spuneti NU iLink-ului



PSS: REPET: NU! NU! NU! iLink (2 degete pe cur ar putea fi oricand o miza mai tentanta)

Libertate...

Apparat-arcadia

Tatuca Ilias - The Bluzz

De fiecare data ca acasa, asa ma simt la tatuca Ilias... The Bluzz ...
Indrumat de incurajarea "preteneeee, ce-i cu tineeee, nu-i nevoieeeee... ^^" m-am hotarat totusi sa laud unul dintre putinele locuri in care ma simt foarte bine. Senzatia, sau mai bine zis afirmatia "foarte bine" te lasa cu un gust vag in gura, asa-i? Parca ai mai vazut... Parca asa era si pe nu mai stiu unde... Parca mai era un local acolo(...) unde puneau muzica misto...
Eu nu zic, nah, poate...
In seara asta, in "curtea din Praga", tatuca a tinut sa-si dea cu parerea umila despre asezarea lui... "e aiurea preteneeeee afara, ce-i cu tineeee, pai n-am gasit si eu un loc unde sa ma simt ca acasa"... si in fond asta zic si eu, unde mai frumos ca acasa.

PS: acasa la el ^^

Vacanta

In spiritul vacantei m-am lasat si eu mai "moale", sau mai "flasc" ... si ma gandeam ca n-am mai postat de ceva timp...



Si nici n-o s-o fac ^^

Hai, odihna placuta! Mergeti la namol sau unde va mai place voua sa va bagati organele.

Pax

Băluță - sau despre inutilitatea miscarii feministe

Pentru cine nu o cunoaste probabil textul asta nu are nici o utilitate, asa ca voi incerca sa fiu cat mai succint:
Baieti, nu v-ati saturat de "femele" care flutura drepturi pe cai verbale? Fetelor, nu va este sila de "femele" care duc feminismul pana in panzele albe, facandu-va sa va simtiti ca niste rahati de plastic buni de pus doar in vitrine? Nu?

Hmmm... ciudat, eu unul (da sunt subiectiv ;)) m-am cam plictisit. Un prieten avea dreptate "frate, macar de ar zice ceva cu rost, dar se bate cu pumnul in piept pentru posetuta ei", si mi-e sila sa recunosc ca are dreptate. Ironia face ca femeia a trebuit sa creasca cu numele Băluță, ceea ce cred ca a fost temelia pornirii ei "profund" feministe (pana si numarul de inmatriculare e "oras-nr-FEM" - ei, sa mori tu:))) Intr-una din zile, tachinata de copiii din jur cu fel si fel de alte cuvinte pe care romanul le poate asocia intr-o rima: manuta, flegmuta, etc., si-a tras licarirea in priviri si a zis "GATA! Ma fac eu Băluță mare, si or s-o suga trist toti cei care m-au luat la misto... si o s-o fac in numele... ammm... in numele... hmmm... FEMINISMULUI"....

'ti-ai dracului ca multe mai sunteti si tare nesatule
si carnatii... carnatii zic? cu ce merg?

PS: respect femeia caci ea ne da lapte, branza, oua, dragoste si multe, multe alte lucruri neconditionate... dar totusi... uite ca o zic... mai da-o-n mortii ei de exagerare cu puls si fusta.

PS2: pentru ca nu am gasit poze pe google, ca sa folosesc o sursa oficiala sa nu-mi sara spumele pe cap, am gasit un afis, priviti cu atentie ;)

Google: suporter oficial al mediocritatii

Poate o pierd eu, poate m-am prajit prea tare, poate laptele cu cereale nu e chiar ce zic doctorii, poate berea la draft nu e chiar numai apa... dar Google-ul clar nu mai e ce era in tineretea lui (daca ai macar 10 ani probabil iti dai seama ca zic bine)

Toate indexarile sunt alandala, referirile te trimit pe reclame, informatiile sunt legate pe un simplu search de la sodomizare in grup la cutii de lapte facute din sticla de zahar (glumesc, n-am auzit de astfel de cutii de lapte).

Dar ca sa revin un pic macar pe nisa seriozitatii, "Google-it si o sa vezi" e o noua formulare pentru a parea "smart"... ei bine, ia du-te tu si fa pula mare in alte parti, iar pentru cei ce nu stiu, sa caute Pula pe google.com, sa vada daca inteleg ce vreau sa zic :D

Atat pe moment, mai puneti mana si pe carti cand chiar va fute grija sa aflati ceva, nici un documentar nu strica din cand in cand.

În 2009 încă se fură... biciclete

E anul Domnului 2009, România, undeva în București. Într-o scara de bloc, ”puternic” protejată de un sistem electronic tip interfon (oau Iisuse oare cum o sa trec de ușa aia) o bicicletă vai steaua ei - valorând probabil 2-3 alocații și un sfert de pensie de bugetar - stă legată cu un sistem anti-furt care valorează o singură alocație (să fi greșit aici oare?). Am primit-o nici acum 3 săptămâni, iar acum probabil se bucură de ea vreo cioară (vă rog să verificați hyperlinkul cei ce nu înțeleg la ce mă refer) infectă din Hala Traian sau Titan, sau oriunde... că de! nu de ciori ducem lipsa în capitală. Probabil sunt rasist și stereotipic într-o manieră exacerbată, dar totuși, un gând îmi macină sufletul de biciclist: În 2009 încă se fură... biciclete.

Doamne ajută!

Nimic de pierdut - Raku

raku-nimic de pierdut
Asculta mai multe audio Muzica »



Sunt un vanzator de vise
Ucigasul celor pro-scrise
Multe din cele ce mi se-arata
Parc-au fost prezise.
Nu cred in destine
De raul din lume
N-am stiut, pe bune,
Simti d'abia cand vine
Zdrobind tot in tine,
Pare rupt din Tv, un SF,
Un purgatoriu notoriu dus la culme
Iara partea de bine din filme
Pentru mine doar iluzie e
Sufletul lovit se-nchide-n sine
Devine sihastru
Astept sa fiu c-alta dat' atacat
Devin maestru
In intunericu dintr-un deja-vu perpetuu

Tu poate ca ai, eu n-am nimic de pierdut
O sa ma duc fericit in mormant
La rand, c-am facut tot ce-am vrut
Si mult prea putin imi pasa despre ce zice lumea
Important este sa las ceva in urma mea(x2)

Vreau prin ce zic sa ridic orice persoana umila
Adevarul e, ca nu e salbaticiune sa-si planga de mila
O vrabie cade de pe creanga degerata-n zapada
Si moare fara sa lase suferinta sa se vada.
Se spune ca viata nu e deloc dreapta,
Binenteles ca-i un examen catre-o superioara treapta.
Ma tarasc ca iguana
Dar ma-ntaresc cand vad icoana
Unii ma-nteleg perfect atunci cand trag marijuana
Goana, in momentele rele, nu ma caracterizeaza
Ca frica-i un element ce-n mintea mea
Nu se mai contureaza
Am avut cutitul la burta
Pentru 5 mii si cateva de-o suta
In schimb ma sperie
Cate tarfe meschine ma perie
Fara sa gandeasca
Castig atata timp cat lumea o sa ma tot barfeasca
Celui car imi doreste raul eu ii doresc binele
Ca stiu ca e doar un copil pe care l-au sucit la cap filemele

Refren


Scarbiti ascultatori
Fac parte dintr-o familie de luptatori
Si nu mi-e frica de moarte
Ca-i pentru muritori "Memento Mori"
In intuneric
Ochii-mi lucesc feeric
Ce procesez eu-i drept
Din suflet periferic
Pretuiesc Potentialul Psihic
Puterea Pumnului Poate Pali
Pana Pronunt "Picnic"
Prin Prisma Prietenilor Puternici Primezi
Pogorand Pe Pielea Proprie,Plapandule, Pierzi !
Parvenite Persoane Publice Profita Prea
Pizmuind Poporul, Privind Perfid Prin Perdea
Paharul Prea Plin, Prelinge Pe Parti Picuri
Par Primitivi Protestantii Porniti Prin Palcuri
Previn Prin Hip Hop pe dusmanul pierdut
N-o sa te scape nici Luciferul caruia te-ai vandut
Fereste-te de omul pe care tu l-ai facut
Ca el nu mai are nimic de pierdut!

Tu poate ca ai, eu n-am nimic de pierdut
O sa ma duc fericit in mormant
La rand, c-am facut tot ce-am vrut
Si mult prea putin imi pasa despre ce zice lumea
Important este sa las ceva in urma mea...

Cartofi prăjiți cu orice (Monolog - Arnold Wesker)

SMILER: LĂSAŢI-MĂ-N PACE ! La naiba cu mutra voastră, cu riturile voastre... lăsaţi-mă-n pace! Nebunilor, sînteţi nebuni de legat, aţi căpiat de tot. OPRIŢI, FIR-AR SĂ FIE! Năpustiţi-vă şi pe altul, sfîşiaţi şi pe altul, de ce musai eu, fiarelor, fiare ce sînteţi, turbate, la naiba cu mutra voastră, cu riturile voastre. Ahhhh... dac-aţi putea, cum m-aţi mai jupui de viu. Ăţi fi crezînd că-s proprieta­tea voastră, că dacă port uniforma asta, mă puteţi împroşca cu rahat, mă puteţi face neom. PE MINE NU, FIARE­LOR, PE MINE NU! Oh, picioarele... Mă duc acasă, aş­tept o ocazie, dacă nu, mă tîrîi pîn-acasă. Plec în Franţa, fug unde văd cu ochii. ClT MAI DEPARTE DE VOI, FIARELOR! Ăţi fi crezînd că-s proprietatea voastră... oh, spatele. Nu dau doi bani pe ce-o să spuneţi; nu valoraţi nici atît cu ordinele voastre, cu mutrele, cu carcerele, cu războaiele voastre cu tot. Staţi voi la carceră, daţi-vă cu capul de pereţi, spînzuraţi-vă, faceţi ce ştiţi, da' crăpaţi o dată, nu mai împuţiţi lumea. Ohh... ohhh. Uite cerul, uite şi luna, uite, Doamne, ce lună şi ce ger! Am s-aştept, într-o clipă, două se iveşte o ocazie, acuma-i linişte, nu mai aud cum zbiară. Am să stau şi-am s-aştept, şi-am să mă uit la lună. Ce fel de oameni ăţi fi voi, din ce oare sînteţi făcuţi? Hai, spuneţi, că nu ştiu din ce sînteţi făcuţi. Şi tot daţi mereu înainte. Ce vă mînă din urmă? Ce vă face să răcniţi? Sînteţi suflet şi sînge ca noi toţi. Ce vă face să vă tot răţoiţi? Fii de năpîrcă! Unde sînt mamele voastre? Unde v-au născut? Nu ştiu... Afurisita aia de lună e ca de gheaţă. Nu pot sta locului. Am să deger, am să mor. Acuma rid, se hlizesc ca dobitocii. Ascultaţi! E-un motor, o motocicletă, rîşniţa dracului (începe să facă semne cu mina.) Londra, Londra, Londra, Londra, LON­DRA! (Zgomotul se apropie şi apoi se stinge.) Mă, bestie idioată, mă, doar aştept o ocazie, tu nu vezi c-aştept o ocazie? Un soldat aşteaptă o ocazie ca să-l ducă acasă. Acasă, mă canalie, du-mă acasă. (Pauză lungă.) Acuş vin şi mă prind, acuş apar, pe dracu' dacă merită să merg mai departe... Smiler, băiete, acuma vin, au văzut că eşti lipsă, au şi pornit... ăştia au ochi de uliu... Dumnezeule sfinte! Cui ce-i pasă! „Nu mai zîmbi, soldat, ca prostu'". „Dar nu zîmbesc, dom'caporal. La mine-i natural, dom' caporal, zău. Aşa m-am născut, c-un zîmbet. Zău nu zîm­besc, dom' caporal..."

Răsăritul unei dimineți schimbate

Poate ceea ce o sa spun acum nu e pe placul sufletului tau si mai mult ca sigur nu e pe placul multora dintre noi. Multi isi vad viata atat de simplu , desfasurandu-se daca nu intr-un stil monoton , atunci cel putin banal , dar asta nu ii face ca din cand in cand sa se gandeasca la lucruri grele , considerate a fi mult prea departe de ei nu numai ca spatiu dar ca si timp. Ei bine am facut parte din masa aceea de oameni care privea totul ca si cum i-ar fi fost cuvenit , dar a trebuit sa ma trezesc in dimineata aceea. Chiar si acum cand scriu asta imi doresc sa nu ma fi trezit cu adevarat , sa nu fi vazut , sa nu fi fost martor la toate actiunile alea dar iata ca viata ne rezerva suprize din toate categoriile banuite ori nu.
Trezindu-ma ca in oricare alta dimineata obisnuita am dat drumul la filtru si am lasat aparatul sa faca o cafea destul de mare , fiind obisnuit cu asta in fiecare zi. Am privit in jurul camerei fara sa caut ceva anume , ci pur si simplu gandindu-ma la cate lucruri aveam de facut peste zi. Ceasul de pe perete arata ora 7 si stiam ca in curand se va lumina de-a binelea. Cafeaua era gata si luandu-mi o tigara din pachetul meu aproape plin mi-am dat seama ca fumasem putin cu o zi inainte. Am zambit gandindu-ma ca poate devin unul din cei care se lasa de fumat incetul cu incetul citind in fiecare zi directiva :„Tutunul dauneaza grav sanatatii.”. Eh , dar la ce folos o sanatate de fier cand eu lucrez intr-un birou , ducand o activitate mult prea putin solicitanta. Am luat cana si tigara si m-am indreptat spre dormitor. De fiecare data imi place sa ies la balcon si sa ma bucur de aceste doua vicii ale mele , impreuna cu aerul tare si rece al diminetii si lumina care incepe sa licareasca dinspre rasarit.
Ajuns in camera m-am indreptat spre jaluzele , care , ciudat , erau luminate atat de puternic incat nu m-am putut abtine sa nu fac comparatia unei draperii ce ascundea o sala de bal sau opera , puternic luminata. M-am gandit ca soarele trebuie sa fi iesit mai devreme azi si ca cerul avea sa fie deosebit de senin. „Cu atat mai bine mi-am spus” , avea sa fie o zi mai putin friguroasa si un decembrie nu chiar atat de crunt. Am invartit bastonasul si incet jaluzelele s-au ridicat ca niste gene care ascundeau un sentiment sau o senzatie ce nu vroia sa fie descoperita. Razele soarelui nu bateau cum ar fi trebuit. In locul lor niste palpairi grosolane de lumina se unduiau acum in toata camera , facand sa para ca incepusem un veritabil foc de tabara in mijlocul incaperii. Situatia m-a facut sa tresar intrucat in aceasta perioada a anului niciodata soarele nu era atat de puternic , dar totusi nu reuseam sa vad prin jaluzele cum se prezenta vremea de afara. Am deschis usa la balcon si am iesit fiind inca increzator ca imi voi savura cele doua vicii intr-un mod obisnuit.
In timp ce deschideam geamurile de la balcon , nu stiu de ce , dar caldura m-a facut sa am senzatia acelei dimineti de vara , cand noaptea e racoroasa dar statica iar spre dimineata nu te poti astepta la nimic altceva decat la un aer cald dar curat. Le-am deschis simtind realmente ca sunt calde nu numai in inchipuirea mea , ci insusi materialul parea sa fi stat in bataia unei zi cu adevarat dogoritoare. „Hmmm ciudat decembrie …” mi-am zis , si am continuat sa le deschid stiind ca in secunda urmatoare aerul rece ma va trezi din mirajele amortelii somnului meu.
M-am intors sa iau tigara si cafeaua de pe masuta doar pentru a reveni la balcon sa le scap pe amandoua. Nu a fost nici o greseala , desi poti tinde ca frigul si tremuratul de dimineata a ajutat la acest mic incident. Problema insa era de alta natura. Blocul de 4 etaje pe care eram obisnuit sa il vad in fiecare dimineata , cu cativa alti oameni care isi serveau viciile la fel ca si mine acum nu mai era. In locul lui doar un gigantic maldar incandescent de piatra , fier si sticla sfarmata. Pe ici pe colo se zareau bucati de paturi , mese , dulapuri , iar in rare portiuni am putut observa mici movile de cenusa , dar Doamne , o cenusa asemanatoare aceleia obtinuta in urma arderii zaharului cu un chibrit. Un clei negru care avea o forma deloc suportabila dar totusi atat de familiara. Mi-am dat seama imediat ce erau acele movile dar am refuzat sa ma gandesc la asta.
Mi-am luat privirea de pe maldar nici macar incercand sa presupun despre ce soi de accident putuse sa fie vorba , dar desigur ca vazusem de multe ori la stiri cum un apartament sare in aer din cauza scurgerilor de gaz , transofrmand tot imobilul intr-o torta uriasa … dar totusi de ce eu nu as fi auzit explozia , de ce geamurile mele nu erau nici macar acoperite de praf … Priveam copacii , care desigur ca in anotimpul acesta era firesc sa fie cenusii si mohorati , dar nu , copacii erau negri si vantul desprindea de pe ei incetul cu incetul toate crengile. In jur multe alte blocuri patisera la fel , iar putine din ele inca stateau in picioare asa cum le stiam de ani de zile.
In curand , zgomotul pe care il auzeam de aproape jumatate de ora ca un zumzet aproape surd devenise prea puternic ca sa il mai ignor. Ajunsese aproape de mine si privind in jos , batalia de fiare deasupra diverselor obiecte de pe sosea ma izbi ca o revelatie. Un tanc imens , cu tunuri duble , impecabil fata de tot decorul de pana acum , rula fara mila peste tot ce ar fi putut trece. In spatele lui altul , si altul , toate fiind la fel de curate si de frumoase in sinea lor incat ai fi avut senzatia ca o parada neanuntata tocmai avea loc. Din urma lor zeci de soldati echipati ca si cum nu ar fi fost de pe lumea asta , alergau intr-un ritm perfect si impertuabil. Fiecare isi tinea arma automata strans la piept si marsaluiau fara oprire. Cateva masini , sa fi fost 4 , cele de teren folosite in lupta pentru transport doar , duceau cativa oameni care pareau sa fie destul de batrani dar cu o constitutie zdravana si priviri fixe asupra ceea ce ei fara indoiala facusera. Purtau in piept numeroase culori ce probabil de mai aproape le-as fi recunoscut ca medalii si merite dobandite in timp.
Galagia marsului acum se indeparta si linistea din cartier se aseza ca si cum nimic nu se intamplase. Cu ochii mari inca ma uitam la flacari , fum , moloz , cioburi , scanduri , lemne , cenusa si … si acele movile de cenusa , care acum imi pareau sa fie tot mai multe. Am inchis geamurile , spre surprinderea mea fara sa tremur deloc si iesind din balcon m-am asezat pe pat. Nu aveam televizor in camera dar in schimb am deschis radioul pe postul national , unde vocea obisnuitului prezentator , candva ferma si grava acum suna ca un schelait de animal ingrozit , din cand in cand auzindu-se cum plangea in timp ce anunta ce tocmai se intamplase.
Am inchis radioul si m-am intins pe pat simtind cum adorm , stiind ca de acum inainte viata mea nu va mai fi niciodata monotona sau banala si ca mai mult , lucrurile vor deveni dificile si insuportabile. Dar poate ca atunci cand ma voi trezi soarele va bate din nou , sau cine stie … poate ca treaba asta cu trezitul dimineata nu e o ideie chiar atat de buna...

Că tot vorbim de semințe

Basic Kit to Grow in Pots

1. High Pressure Sodium Lamp (600 watt is the most efficient but a 400 watt may suit a smaller space).

2. Fan running 24 hours a day if possible and oscillating.

3. Pots, trays and chosen growing medium. 50% potting compost 50% Perlite is a basic mix. Raise the pots in the trays with bricks or bits of wood so they don`t sit in a puddle when watered.

4. 24 hour timer to control light periods. This should be used with a high power switch known as a contactor or relay switch as grow lamps can easily burn out regular timers used on their own.

5. A pH tester to test water and nutrient feed solutions.

6. pH adjuster such as phosphoric acid to adjust water and feed solution to around pH 6.0 - 7.0.

7. Nutrients, ones aimed at growing the plant you want to cultivate are best.

8. Matt white paint or white plastic to cover the walls of the grow space.

Also useful are a measuring bucket, measuring jug, large syringe and pea netting or string to support top heavy plants. If you can afford it a great help is a Total Dissolved Solids (TDS) meter. These allow you to check the nutrient levels of feeding solutions to make sure they are optimised for your plants.

”Iar sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu”

Dumnezeu și-a întors fața de la lume... A trecut de mult vremea în care se uita la noi ca la fii Lui. Am devenit o plagă pentru planetă, sechela de pe conștiința divinității, probabil Biblia va fi scrisă înca o dată. Unii spun că a murit, dar eu simt că nu mai merităm atenție. Simțim în ce a mai rămas din sufletele noastre că am fost părăsiți în favoarea unei alte lumi, care probabil va avea același trecut, prezent și viitor ca al nostru. Totul începând cu... Cuvântul.
Cât amuzament stârnește acum „Cuvântul” ... Cu un cuvânt poți jigni, cu un cuvânt poți declanșa războaie, cu mai multe cuvinte poți împăca mai multe popoare... dar în nici un caz „Cuvântul” nu mai poate creea nimic de o frumusețe biblica.
Poate mulți gândesc că vom sfârși ca în Apocalipsă... ar fi un final fericit? Noi am distrus planeta în câteva sute de ani, dar să se termine totul in 7 zile. Ar fi, cred eu, un final fericit, fără să conteze ce urmează după...
Sentimentele noastre s-au stins demult, au mai rămas doar instinctele. Baza acțiunilor noastre sunt doar nevoile, puțini mai fac ceva din plăcere sau doar de dragul de a ocupa timpul. Nimic nu se mai numără în ani, luni, săptămâni, zile, ore, minute sau secunde. Nu mai ești întrebat ce vârstă ai, ci care e ocupația. Așa e mai ușor să afli cât mai are persoana respectivă de îndurat în viață…
Urmează-ți singur calea! Dacă nu-ți porți singur de grijă, nimeni nu o va face. Asta o știm toți. Să-ți vezi viața trecând prin fața ochilor, nimeni nu a trăit s-o povestească. Nu mulți își păstrează realitatea intactă în momentul în care văd ce nesemnificativi sunt, cât de puțin îi trebuie omului să-și aducă aminte... Dacă ne-am aduce aminte zilnic, dacă am realiza că nu viața ne controlează și ca noi să ne controlăm viața trebuie să ne controlăm mintea și amintirile. Dar amintirile și creierul ne controlează constant, suntem manipulați de reacțiile imediate, acele impulsuri mici ce par atât de inutile, dar care contează atât de mult.
Noi, creațiile de ordine divină, noi cei creați după chipul și asemănarea Lui, cel Atotputernic... asta ne face pe noi, fiecare muritor în parte, atotputernic prin posibilitatea noastră de a crea la rândul nostru. Doar dacă ne-am deschide mintea am realiza că nașterea și moartea sunt singurele lucruri care ne fac pe toți egali! Nimic altceva nu ne face egali în afară de moarte; toate viețuitoarele, cu sânge cald sau rece, ne sunt asemanatoare. Noi suntem diferiți doar prin amintiri. Nu mai suntem umani atunci când nu ne mai amintim.

Geneza 1:29

Și Dumnezeu a zis: ”Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului Pământ, și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.”

(...)

”aceasta a fost ziua a șasea”

Iar în a 7-a zi Dumnezeu s-a odihnit.